Luni

Colectare deseuri

Ruşii îşi iau înapoi reactorul de la Măgurele

Operaţiunile de „împachetare“ a combustibilului nuclear uzat sunt aproape de finalizare, iar transportul se va face în această vară într-o uzină de procesare din Federaţia Rusă. Procedurile pentru dezafectarea reactorului de lângă Bucureşti vor dura 11 ani. Vor rămâne în funcţiune reactoarele nucleare de la Cernavodă şi de la Piteşti.

Repatrierea în Rusia a combustibilului uzat, provenit de la reactorul nuclear de la Măgurele se va realiza şi cu un sprijin financiar american, în valoare de cinci milioane de dolari. Pe lângă aceşti bani, statul român le va plăti ruşilor 720.000 de euro pentru ca deşeurile rezultate în urma prelucrării celor 200 de kilograme de combustibil nuclear uzat, S36, înalt îmbogăţit în uraniu, să nu se mai întoarcă în România.

Transportul va avea loc în vara acestui an în condiţii de siguranţă extremă şi face parte din programele internaţionale pentru neproliferarea armelor nucleare, susţinute de SUA, Federaţia Rusă şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. „Combustibilul nuclear se află acum în mediu umed, este inofensiv, dar dacă este depăşit termenul de stocare, de 40-50 de ani, devine periculos ”, spune Mitică Drăguşin, director pentru Siguranţă Nucleară la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN) din comuna Măgurele, judeţul Ilfov.

Termenul de stocare a combustibilului, expirat

Combustibilul nuclear uzat S36 are o vechime de 52 de ani, având în vedere că reactorul nuclear de la Măgurele, livrat României de fosta Uniune Sovietică, a fost pus în funcţiune în 1957.

Pachetele de combustibil nuclear se află într-un buncăr subteran şi sunt acoperite de un strat de apă distilată de patru metri adâncime Foto: Petrică Tănase

În acest moment, termenul de siguranţă a fost depăşit cu cel puţin doi ani. Angajaţii IFIN susţin însă că în zona Măgurele nu există niciun pericol de radioactivitate, totul este ţinut sub control, iar localnicii şi angajaţii de la IFIN nu au avut şi nici nu au probleme de sănătate cauzate de radiaţii.

„Lucrez aici de 26 de ani şi nu am auzit să se fi îmbolnăvit cineva din cauza materialelor radioactive cu care lucrăm. Mai mult, măsurătorile ce se efectuează în permanenţă cu aparate speciale arată că radioactivitatea naturală din centrul comunei este mai crescută decât cea din incinta institutului”, afirmă Mitică Drăguşin.

„Solul şi pânza freatică sunt contaminate”

Un fost angajat al IFIN susţine însă contrariul. Dan Adrian Ştefănescu, cercetător ştiinţific principal la Universitatea Bucureşti, spune că personalul care se angajează la IFIN uneori este avertizat, alteori nu.

„Se angajează poate prin relaţii sau cunoştinţe, acceptă situaţia. Unii dintre cei care au lucrat mai multă vreme în grupa I de muncă au murit, iar alţii s-au îmbolnăvit. Pericolul cel mai mare îl reprezintă prepararea minereurilor radioactive, care se face şi în minerit, şi în activitatea de cercetare.

Minereurile de uraniu emană un component gazos, care se numeşte radon. Dacă evacuarea aerului din incinta în care se lucrează nu se face corect prin hotă, omul inhalează accidental şi radon. Minerii mor pe capete. În cercetare se moare mai rar, din neatenţie. Al doilea factor de risc îl constituie contaminarea cu substanţe radioactive, aruncate din neglijenţă. Între anii 1995 şi 2000, trei-patru persoane de la IFIN au murit. Dar nu s-a specificat cauza. Bolile profesionale sunt leucemia şi diverse leziuni interne, produse de radiaţiile alfa.

În perioada ceauşistă şi trei-patru ani după aceea, s-au respectat regulile de protecţie. Ulterior nu prea s-a mai respectat nici o regulă, nici în privinţa alimentelor specifice, nici în privinţa ritmului de muncă. Se poate spune că vina aparţine 50% personalului şi 50% conducerii IFIN. Solul şi pânza freatică sunt în mod sigur contaminate, după atâţia ani de depozitare şi de experimente.

Din elicopter se pot vedea anomaliile, cu un aerospectrometru. Componentele din interiorul vegetaţiei, care a absorbit elemente radioactive din sol şi apă, sunt modificate”, a declarat, pentru „Adevărul”, geofizicianul Dan Ştefănescu.

Transport special pentru 200 de kilograme de uraniu

Coordonarea programului de evacuare a “bombei” nucleare din România a revenit Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), iar şef de program a fost desemnat directorul general Lucian Biro. Pentru punerea în siguranţă a materialelor radioactive, SUA şi Rusia au semnat o convenţie ce stabileşte că fiecare dintre aceste două ţări trebuie să primească înapoi combustibilul uzat (ars), puternic îmbogăţit, pe care l-au livrat, în ultimii zeci de ani, reactoarelor de cercetare din întreaga lume.

Deşeurile radioactive sunt puse în butoaie metalice izolate cu beton

Pentru România, programul a început în anul 2003, SUA urmând să preia combustibilul ars de la reactorul Piteşti, iar Rusia pe cel de la Măgurele. O mare problemă a constituit-o alegerea traseului pe care va circula combustibilul uzat.

Pe Dunăre se transportă în mod frecvent combustibil ars din Bulgaria, de la centrala nucleară Kozlodui, până în portul ucrainean Reni, iar de acolo, pe cale terestră, până în Rusia. Ucraina permite acest tranzit pentru Bulgaria, dar nu şi pentru România.

Din acest motiv, traseul combustibilului de la Măgurele va ocoli Ucraina. Teoretic sunt posibile trei variante: transport pe calea ferată, pe mare sau cu avionul, dar responsabilii CNCAN au ales-o deja pe cea optimă. Containerul gol va veni din Rusia, va fi încărcat în incinta IFIN, apoi va fi trimis înapoi. O operaţie foarte delicată va fi transferarea barelor de uraniu din bazinele de stocare în interiorul containerului.

Containerul va cântări aproximativ cinci tone

Doar 200 de kilograme de uraniu vor fi expediate, dar întregul container va cântări cinci tone. Pe tot drumul spre Rusia, containerul de la Măgurele va fi însoţit de şapte oameni, inclusiv doi specialişti ai CNCAN.

Punctul final al traseului este o uzină de procesare din zona asiatică al Rusiei, uzină al cărei nume nu poate fi făcut public, şi care nu apare pe nici o hartă. Combustibilul de la IFIN conţine 99 de grame de plutoniu, care vor fi recuperate de partea rusă. Până la mijlocul anului 2009, întreaga operaţiune va fi încheiată.

7 oameni vor însoţi containerul cu uraniu de la Măgurele până în Siberia.

După 50 de ani de stocare, combustibilul nuclear uzat devine periculos.

Mitică Drăguşin, director pentru Siguranţă Nucleară, IFIN Măgurele

99 de grame de plutoniu este prea puţin pentru o bombă, dar riscul terorist trebuie evitat.

Lucian Biro, director general CNCAN

Plutoniul, recuperat

Din combustibilul nuclear uzat de la Măgurele, ruşii vor extrage plutoniu, iar deşeurile radioactive secundare, rezultate în urma procesării, vor rămâne pentru totdeauna pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Sursa: Adevarul

deseuri radioactive, plutoniu, reactorul de la magurele, rusia