Luni

Colectare deseuri

Mugurel Rădulescu: „Gunoiul este o problemă de infrastructură“

Mugurel Rădulescu spune că implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor este direct condiţionată de voinţa autorităţilor locale şi aplicarea coerentă a sancţiunilor şi a măsurilor de control. Marea majoritate a populaţiei doreşte să recicleze, însă are nişte cerinţe minime care ţin în primul rând de asigurarea infrastructurii, potrivit preşedintelui Eco-Rom.

Aţi depăşit ţinta de reciclare pentru anul 2008. Se va menţine acest trend ascendent şi în 2009?

Este posibil să o depăşim. Dar trebuie să revenim la obiectivele pe baza cărora funcţionează Eco-Rom Ambalaje, ca organizaţie de recuperare. În primul rând, Eco-Rom Ambalaje îndeplineşte obiectivele de reciclare şi valorificare pentru clienţii săi. Faţă de obligaţia minimă stabilită de legislaţie, Eco-Rom sigur că trebuie să adopte măsuri suplimentare. De obicei, colectăm şi trimitem la reciclare ceva mai mult decât este necesar pentru a preveni tot felul de surprize.

Deşeurile colectate sunt reciclate doar pe piaţa internă sau şi în străinătate?

Sunt reciclate şi în afară, nu numai în România. Pentru că, odată ce sunt colectate, sortate, ele devin aşa-numite materii prime secundare şi poţi să reciclezi în interiorul ţării, în Uniunea Europeană sau în afara Uniunii Europene, atâta vreme cât sunt condiţii similare, respectiv să nu ajungă la groapa de gunoi, să fie tot reciclate. La hârtie şi la plastic, capacităţile de reciclare sunt suficiente pe piaţa internă.

La sticlă, spre exemplu, capacitatea producătorului local Stirom este posibil să fie mai mică în viitor decât necesarul la nivel naţional. Dar Eco-Rom-ul a găsit soluţii de reciclare în construcţii şi acum încercăm să promovăm folosirea în construcţii a sticlei colectate.

Tot aici, la noi?

Da, în România. A trebuit să gândim acest tip de soluţii pentru că, la un moment dat, Stiromul nu voia decât sticlă albă. Or, pe de o parte, sticla albă nu e chiar atât de multă, iar, pe de altă parte, se pune întrebarea ce faci cu sticla cealaltă. Şi atunci, trebuie să găseşti companii din construcţii care vor să folosească sticlă pisată în activităţile lor. În acest fel, am creat o piaţă pentru asta.

Cum se realizează colectarea de la populaţie şi de la companii?

Materialele se pot colecta din două zone, care sunt foarte bine stabilite conceptual. Colectarea de la companii înseamnă colectarea din depozitele acestora, unde sunt cantităţi mari de ambalaje, ajung acolo relativ pure şi uşor de separat, aşa încât este o operaţiune logistică simplă.

Acest flux de deşeuri reprezintă aproximativ 40% din cantitatea totală de deşeuri de ambalaje introduse pe piaţă. Celelalte 60 de procente se află la populaţie. Colectarea de la populaţie este ceva mai complicată, pentru că sunt gospodării foarte multe, ambalajele nu sunt în cantităţi mari şi trebuie colectate selectiv, deci operaţia logistică este un pic mai complicată.

Care a fost reacţia autorităţilor la propunerea de implementare a acestui sistem?

În primul rând, autorităţile, la nivelul dezbaterilor strategice, au fost cvasiabsente. Foarte rar au participat la dezbaterile pe ceea ce înseamnă politică în acest domeniu. Iar la nivel individual, reacţia a fost diversă. Sunt unii care au reacţionat foarte bine, cum e cazul celor din Braşov, Bacău, Piatra Neamţ, sectoarele 6 şi 3 din Bucureşti. În alte părţi, nu au reacţionat.

În Bucureşti, colaboraţi numai cu două sectoa­re…

Da, noi operăm doar în sectoarele 3 şi 6. Dar sisteme similare au fost implementate de salubritatea locală şi în sectoarele 1 şi 2.

Şi în sectoarele 4 şi 5?

Dacă vrea primăria, o să facă şi acolo.

Nu aţi avut discuţii şi cu primarii de acolo?

Ba da. Dar noi lucrăm cu oricine vrea să lucreze. Mai mult nu pot să zic.

La nivel central, aţi constatat aceeaşi lipsă de implicare?

Nu. Ministerul Mediului a fost proactiv în chestiunea asta. Am avut acolo nişte parteneri buni. Pe de altă parte, există nişte resurse destul de bune la nivelul Fondului pentru Mediu, care implementează o prevedere care spune că orice companie care nu-şi îndeplineşte ţintele de valorificare şi reciclare plăteşte o amendă, o penalizare de 2 lei pentru fiecare kilogram.

Bineînţeles că asta poate însemna sume foarte mari dacă eşti persistent în a nu-ţi îndeplini obligaţiile. Iar cei de la Fondul pentru Mediu au fost foarte atenţi în a-i urmări pe cei care nu fac treabă. Deci, pe acest segment, funcţionează foarte bine metoda cu penalităţile.

Care sunt principalii factori de care depinde creşterea ponderii de deşeuri colectate de la populaţie?

În primul rând, trebuie să fie sistem de colectare selectivă asigurat, cu infrastructura aferentă, după care sunt obligatorii campaniile de conştientizare. Astea sunt ingredientele principale. Iar dacă autoritatea locală este implicată, liderii locali pot juca un rol extraordinar. Măcar prin forţa exemplului. Dacă oamenii îl văd pe primar că el aruncă separat deşeurile şi el este cel care dă exemplu, foarte mulţi dintre ei bineînţeles că îl vor urma şi vor face la fel.

„Oamenii trebuie să vadă finalitatea efortului lor“

Care sunt şansele unui sistem bazat pe principiul „buy-back”? Taxarea unui produs cu o sumă suplimentară pe care omul să o primească înapoi la returnarea ambalajului.

Pentru evaluarea unui astfel de sistem trebuie să ne întrebăm ce vrem. Eu vă pot spune ce vrea populaţia. Chiar am pus întrebarea asta la un moment dat şi oamenii vor infrastructură pentru colectare selectivă, dar vor ca infrastructura să fie aproape de casă. Mai mult decât atât, această propunere trebuie să fie şi cât mai puţin costisitoare.

Astea sunt sondaje făcute de noi la punctele de reciclare sau la casele oamenilor. Peste 50% din populaţia din zonele unde avem astfel de puncte declară că vrea să recicleze. Dar gunoiul este o problemă de infrastructură.

Eco-Rom are containere de colectare selectivă în două sectoare din Bucureşti

Dar ce se întâmplă cu cealaltă jumătate?

Pot fi convinşi. E nevoie de programe educţionale şi de campanii, pentru că oamenii văd containerele acolo, dar trebuie să ştie şi la ce le folosesc. Pe de altă parte, trebuie explicat foarte bine ce se întâmplă cu deşeurile de ambalaje. Ele au o finalitate şi sunt obiecte care se reintroduc în circuitul economic. Oamenii trebuie, deci, să vadă puţin finalitatea efortului lor.

Ar fi nevoie de măsuri coercitive mai drastice?

Da, sigur că da. Problema este că aceste măsuri coercitive există, doar că trebuie implementate. Putem să le facem şi în lege mai drastice, dacă se doreşte, dar până atunci, măcar pe alea care sunt să le implementăm.

Din punctul de vedere al stimulării populaţiei, altfel decât educativ, am putea avea un sistem de recompensare?

Sistemul acesta funcţionează la ora actuală. De exemplu, pe gropile de gunoi, vedem persoane care au nivelul de viaţă pe care îl au şi care stau acolo şi trăiesc căutând tot felul de deşeuri. Nu ştiu dacă este tipul de muncă pe care doreşte să îl promoveze o ţară din UE. Nu ştiu dacă asta este aspiraţia noastră de europeni şi nu ştiu dacă munca degradantă este o soluţie.

Eco-Rom acoperă 55% din piaţa de ambalaje din România

Eco-Rom Ambalaje este o asociaţie constituită în anul 2003. Asociaţia preia responsabilităţile legale de colectare şi reciclare a ambalajelor introduse pe piaţă de operatorii economici.

Conform obligaţiilor asumate de România faţă de Uniunea Europeană, agenţii economici trebuie să valorifice, până în 2013, 60% din cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă. Potrivit preşedintelui asociaţiei, clienţii Eco-Rom reprezintă, în prezent, aproximativ 55% din agenţii economici cu obligaţii în acest sens.

„Evaluând situaţia după cantitatea de ambalaje care intră pe piaţa internă, această piaţă totală din România este de aproximativ 1.400.000 de tone. Dacă ne raportăm la această cifră, ar trebui să fie în jur de 55%”, a declarat Mugurel Rădulescu. Potrivit obiectivelor asociaţiei, implementarea sistemului de colectare selectivă se va face etapizat, cu extinderea lui la nivel naţional, inclusiv în oraşele mici şi o parte din zona rurală, până în anul 2017. În prezent, colectarea selectivă în zona rurală presupune costuri prea mari, susţine preşedintele asociaţiei.

Ulterior, planurile asociaţiei prevăd extinderea infrastructurii pentru colectarea separată a deşeurilor de ambalaje şi în regiuni mai greu accesibile, cum ar fi satele din zonele montane.

60% din deşeurile de ambalaje din România provin din gospodării.

Sursa: Adevarul

colectarea deseurilor, eco rom, gunoi, infrastructura, mugurel radulescu